Parazitul se înmulţeşte în celulele gazdă, fiind înconjurat de o membrană care îl protejează împotriva ameninţărilor prezente în mediul intracelular, în special de autofagie, un proces care este declanşat în urma infecţiei şi în care celulele elimină materialul nociv şi de care nu mai are nevoie, procesul fiind dependent de proteina LC3, scrie phys.org.
Totuşi, parazitul rămâne rezistent împotriva acestui mecanism. Cercetătorii au reuşit să găsească totuşi călcâiul lui Achille al patogenului: o proteină numită UIS3 legată de LC3 şi formează un tip de scut împotriva autofagiei. Fără această protecţie oferită de proteină, parazitul devine vulnerabil şi este rapid eliminat.
Studiul a fost publicat în Nature Microbiology şi descrie că paraziţii fără proteina UIS3 nu pot supravieţui în celulele ficatului la şoareci.
Aceste rezultate arată că proteina UIS3 poate duce la elaborări de noi metode împotriva formelor hepatice ale malariei în care unele specii de Plasmodium pot persista în stări inactive şi pot cauza simptome după câţiva ani.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Sistemul imunitar al ţânţarilor poate ajuta în lupta împotriva malariei
Tantarii purtatori de malarie au evoluat in alte specii
Vitamina care ţine ţânţarii la distanţă